Telefoane cu ecrane LCD, IPS, AMOLED- tehnologii explicate

Calitatea ecranului este una dintre principalele caracteristici pe care trebuie să le iei în calcul atunci când îţi cumperi un smartphone sau o tabletă, întrucât este principalul mod în care interacţionezi cu astfel de gadgeturi.

Totuşi, nu puţini sunt cei care ajung într-o stare de confuzie atunci când analizează specificaţiile tehnice ale unui ecran. Dacă dimensiunea şi rezoluţia ecranului sunt uşor de raportat la alte modele de pe piaţă pentru că vorbim despre cifre, tehnologia de construcţie a acestuia diferă de la model la model, inclusiv în gama de dispozitive a aceluiaşi producător.

LCD, IPS, AMOLED, Super AMOLED sau Retina Display sunt doar câteva dintre cele mai uzuale nume utilizate pentru ecrane, iar în spatele lor se ascund diverse tehnici de producţie sau doar de marketing.

În acest articol nu ne vom concentra pe modul diferit în care funcţionează aceste ecrane, ci pe partea practică a lucrurilor, cum ar fi răspunsurile la întrebări precum ce tip de ecran este mai bun pentru a avea culori naturale şi ce să alegi dacă vrei un negru profund?

HTC One si Samsung Galaxy S4, cei mai de seama reprezenti pentru ecrane LCD si AMOLED

LCD (Liquid Crystal Dysplay)

Cei mai mulţi dintre noi au auzit prima oară de tehnologia LCD atunci când aceasta a înlocuit monitoarele de tip CRT, însă ea este utilizată şi pentru ecranele telefoanelor, tabletelor şi altor dispozitive electronice. Dacă vrei, aceasta este tehnologia din care s-au dezvoltat ulterior numeroase alte ecrane de tip LCD, cum ar fi TFT, TN, IPS, S-IPS sau Super LCD.

• TFT LCD (Thin Film Transistor Liquid Crystal Display) – Prima variantă îmbunătăţită a tehnologiei LCD a fost TFT LCD, al cărei principal rol a fost să afişeze un contrast mai puternic printr-o gestionare mai bună a pixelilor. Pe parcursul timpului, producătorii au dezvoltat mai multe tipuri de ecrane derivate direct din TFT, printre care TN şi IPS.

• TN (Twisted Nematic) – Ecranele de tip TN sunt cele mai ieftine de pe piaţă, astfel că sunt regăsite şi astăzi în numeroase telefoane şi tablete ieftine. Din păcate, ele au şi numeroase deficiente, cele mai comune fiind unghiurile slabe de vizualizare şi culorile reprezentate modest.

• IPS (In-Plane Switching) – Ecranele de tip IPS sunt printre cele mai apreciate datorită reproducerii fidele a culorilor şi a unghiurilor de vizualizare foarte bune. Principalul defect este reproducerea modestă a negrului, care seamănă mai degrabă cu un gri închis.

• Super PLS (Super Plane-to-Line Switching) – Dezvoltat de Samsung ca alternativă la IPS, ecranul Super PLS asigură o luminozitate cu 10% mai mare şi unghiuri mai bune de vizualizare comparativ cu acesta.

• Super LCD – O altă versiune îmbunătăţită a clasicei tehnologii LCD, Super LCD are ca avantaje un consum scăzut de energie şi o reproducere fidelă a culorilor. Între timp au apărut şi versiunile Super LCD2 şi Super LCD3.

HTC one, unul dintre telefoanele de top cu ecran de tip LCD

• Retina Display – Retina Display nu este un alt tip de ecran LCD, ci doar un termen de marketing introdus de Apple pe produse precum iPhone şi iPad despre care producătorul afirmă că oferă o densitate mai mare a pixelilor decât poate percepe ochiul uman de la o anumită distanţă tipică de utilizare. Întrucât distanţa tipică de utilizare diferă în funcţie de tipul gadgetului (telefon, tableta sau laptop), nu există o rezoluţie standard minimă pentru ca un ecran să fie numit Retina Display. De exemplu, iPhone 5 are o densitate de 326 de pixeli per inch, iar iPad de 264 de pixeli per inch. iPhone şi iPad folosesc de fapt ecrane IPS.

Apple mizeaza pe propriul brand de ecran pentru telefoanele iPhone

OLED (Organic Light-Emitting Diode)

Cealaltă tehnologie majoră utilizată pentru producţia de ecrane pentru gadgeturi este OLED, care are un principiu de funcţionare complet diferit. În cazul smartphone-urilor şi tabletelor s-au desprins mai multe variante ale tehnologiei OLED:

• AMOLED (Active-Matrix Organic Light-Emitting Diode) este o tehnologie pentru ecrane bazată pe OLED care oferă un contrast semnificativ mai bun decât ecranele bazate pe tehnologia LCD. Principala diferenţă este negrul profund afişat ca urmare a luminozităţii mai mici decât în cazul ecranelor LCD, însă acest lucru are ca efect o vizibilitate mai redusă în lumina directă a soarelui.

• Super AMOLED este o versiune de AMOLED realizată de Samsung. Tehnologia este aceeaşi, dar ecranul integrează un digitizer şi reflectă mai puţin razele soarelui decât varianta standard.

• Super AMOLED Plus – Dezvoltat tot de Samsung, ecranul Super AMOLED Plus împrumută tehnologie de la ecranele LCD pentru o luminozitate mai ridicată şi un consum mai mic de curent electric, însă are ca dezavantaje o durată mai mică de viaţă şi costuri mai mari de producţie.

• Super AMOLED Advanced – Cei de la Motorola au dezvoltat la rândul lor o tehnologie proprietară bazată pe AMOLED, care beneficiază de o luminozitate mai mare şi de o rezoluţie mai înaltă decât Super AMOLED.

Samsung mizeaza in continuare pe Super AMOLED si pe noul sau flagship, Galaxy S4

Concluzii

La o comparaţie directă între tehnologiile LCD şi (AM)OLED, putem spune că ecranele bazate pe tehnologia LCD oferă culori mai naturale, o luminozitate mai bună şi o vizibilitate mai bună în lumina naturală a soarelui. În schimb, tehnologia (AM)OLED are ca avantaje un nivel profund de negru şi unghiuri foarte bune de vizualizare cu preţul unei suprasaturări a culorilor, dar şi un consum mai mic de energie.

Alegerea unui telefon sau a unei tablete cu ecranul care să se potrivească dorinţelor tale nu este tocmai uşoară, însă sperăm să poţi lua o decizie pe baza informaţiilor de mai sus.