Hinterland Orc Lords

Asa cum omul dupa ce citeste Proust simte nevoie sa mai citeasca si vreun s.f. usurel, tot astfel am simtit nevoia, dupa jucat strategii complexe precum Empire Total War sau Civilization, de ceva relaxant.

Si am gasit ce cautam, cu varf si indesat: Hinterland Orc Lords (lansat prin martie). Inca de la primul contact a reusit sa ma surprinda: cd-ul de instalare are doar 271 Mb, ceva ce trebuie sa recunosc ca nu am mai vazut de pe vremea 486-urilor, asa ca am crezut ca e defect, greseala sau, mai stii, capcana.

Dar nu e. Pur si simplu, nu avea nevoie de mai mult, pentru ca nu e nimic mai mult decat o clona, saraca dar cinstita, de Diablo. Ba inca o clona atat de saraca, incat nu imita Diablo, ci doar un nivel de Diablo. Asta e tot. Ai o harta, micuta spre medie chiar si la optiunea large, un erou si o misiune: sa omori toate creaturile de acolo, ca sa il multumesti pe rege. Si totusi, odata ce il joci, descoperi ca e optiunea ideala pentru cand vrei sa umpli 30-60 minute, fara sa te stresezi cu jocuri mai serioase.

Hinterland Orc Lords logo

Farmecul sau, pe langa aceasta simplitate utila pentru cand esti prea plictisit pentru ceva care sa ofere o cat de mica provocare mintii, este rejucabilitatea. In ciuda evidentei sale saracii, jocul este rejucabil aproape la nesfarsit din cateva motive.

Mai intai, ai de ales intre foarte multi eroi, cu caracteristici foarte diferite, de la elfi la orci si goblini si evident oameni de toate genurile, de la cavaleri la negustori. Fiecare are avantaje si dezavantaje variate care chiar diferentiaza foarte mult fiecare joc.

Apoi, ideea jocului e ca pe langa erou apar periodic niste camarazi (Followers) pe care, in functie de caracteristici, ii poti lua cu tine in lupte sau sa le ridici cladiri specifice intr-un orasel condus de tine (ferme, ranch-uri, fierarii, infirmerii, temple, piete, hanuri etc.) pe care apoi le upgradezi in functie de interes.

Ei sunt practic negustorii/mestesugarii pe care ii primeai de-a gata in Diablo, dar tocmai acesta e farmecul: aici apar periodic, variati ca aptitudini si pretentii, si ti-i alegi tu, asta daca ai si ce iti trebuie (aur, faima si o resursa gen fier, piatra sau vanat).

Rejucabilitatea e asigurata si de faptul ca hartile sunt compuse din numeroase locatii pline de inamici variati (troli, banditi, zombie, gnoli etc.), iar unele cuprind resurse; in fiecare joc harta e o combinatie aleatoare de locatii si inamici, asa ca de fiecare data joci cu totul altceva.

Pe deasupra, exista si quest-uri pe care ti le da aleator regele, gen da-mi atata aur/hrana, adu-mi obiectul cutare sau ai 10 zile sa faci rost de fier. Acestea adauga sare si piper, pentru ca aur si hrana nu prea ai de dat, iar resursele sunt bine aparate, si daca nu indeplinesti cererea, iti scade faima si nu-ti mai vin oraseni, de care chiar ai nevoie.

Si, sincer vorbind, asta e absolut tot. Doar ca toate acestea se combina la nesfarsit, asigurand o rejucabilitate fantastica, iar joculetul e suficient de simplu ca sa fie relaxant fara a deveni plictisitor. E ca si cum ai obtine o prajitura excelenta doar cu oua, zahar si faina: simplu si delicios!