Ochelari 3D pasivi vs activi – pro si contra

Tehnologia proiectării unei imagini cu trei dimensiuni, sau iluzia unei imagini cu adâncime, nu este una nouă. Ea există de mai bine de jumătate de secol, dar a fost rafinată şi popularizată doar din anii ’90.

Dincolo de anul 2000, tehnologia 3D a cunoscut tot mai mult succes şi acum îşi găseşte loc şi în casele cinefilolor, nu numai în cinematografe.

Cum funcţionează?

Funcţionează datorită modului în care creierul întelege adâncimea. Primeşte informaţia de la ambii ochi, aflaţi la distanţe diferite şi care percep o imagine puţin diferită a obiectului privit, apoi analizează şi compilează informaţia într-o singură percepţie care conţine atât detalii vizuale despre obiect, dar şi despre distanţa la care se află.

Din acest motiv, dacă acoperim un ochi, nu percepem adâncimea. Cunoaştem din experienţa pe care o avem că obiectele sunt situate la anumite distanţe, dar acest lucru nu este perceput în mod activ de creier. Acest lucru înseamnă două lucruri: când privim o imagine de două dimensiuni (poză sau film), putem intui cu uşurintă că unele lucruri sunt mai îndepărtate şi altele mai apropiate (făcând posibilă urmârirea unui film), dar şi faptul că putem fi păcăliţi cu uşurinţa de astfel de imagini în două dimensiuni.

Mai multe tehnologii, un singur scop

Aşadar, pentru percepţia unei imagini cu adâncime, este nevoie ca ochii să vadă două imagini diferite. Pe acest concept se bazează toate dispozitivele 3D. Principalele tehnologii din acest moment folosesc una din cele două metode:  cu ajutorul ochelarilor cu obturator activi (Active Shutter Glasses) sau cu ajutorul unor ochelari polarizaţi pasivi (Passive 3D glasses).

Active Shutter Glasses, tehnologie folosită de cei de la Samsung, Sony şi Panasonic, funcţionează cu ajutorul lentilelor cu cristale lichide care pot deveni opace atunci când este aplicată o tensiune electrică. Televizorul transmite cadrele destinate fiecărui ochi în mod succesiv şi lentilele permit trecerea numai a cadrelor potrivite pentru ochiul respectiv.

Passive 3D Glasses, folosiţi de LG şi Vizio se bazează pe permiterea sau oprirea imaginilor polarizate într-un anumit mod. Ecranul televizorului prezintă ambele imagini polarizate suprapuse şi lentilele polarizate în acelaşi fel ca şi imaginile destinate lor permit trecerea numai a imaginii potrivite.

De asemenea, trebuie menţionat că există şi tehnologia imaginilor 3D fără ochelari. Recent, cei de la Nintendo au popularizat această tehnologie prin consola portabilă de jocuri, Nintendo 3DS. Acest dispozitiv are o barieră de paralaxă care permite vederea doar a unei jumătăţi din numărul pixelilor cu un ochi, şi cealaltă jumătate cu celălalt ochi. Din nou, asta înseamnă două imagini diferite, deci poate fi obţinut efectul de 3D.

Ce alegem?

Deşi toate aceste tehnologii sunt interesante, trebuie să ne limităm alegerea la una singură. Aşadar, de care televizor să ne alegem? Având în vedere că nu vorbim despre o tehnologie standardizată încă, este foarte greu să găsim specificaţii după care să comparăm cele două tipuri de perechi ochelari-televizor. Totuşi, vom încerca să prezentăm câteva informaţii obiective despre fiecare.

Ochelarii activi

Se folosesc, în principal, cu televizoare Samsung, Sony şi Panasonic, dar şi la PC-uri pentru unele jocuri şi aplicaţii cu ajutorul driverului 3D de la Nvidia. Din punct de vedere estetic, sunt mult mai grei şi mai mari decât cei pasivi, deoarece conţin piese electronice.

Prezintă probleme cu interferenţa dintre imaginile destinate celuilalt ochi. Acest fenomen, numit crosstalk sau ghosting, este o problemă comună pentru televizoarele 3D, şi poate afecta calitatea experienţei vizionării unui film. Un studiu efectuat de site-ul displaymate.com măsoară cantitatea de ghosting prezent la ambele tipuri de ochelari, şi a indicat o cantitate mai mare de crosstalk la ochelarii de tip activ.

Această interferenţă variază în funcţie de unghiul de la care este privit ecranul, înclinarea capului, şi distanţa dintre privitor şi televizor. Cel mai potrivit mod de a privi ar fi cel în care dreapta trasată de la ochi la ecran ar forma un unghi drept, atât orizontal cât şi vertical, şi fără a înclina capul în nici o direcţie. Totuşi , acest lucru este de cele mai multe ori imposibil, aşa că variaţia cantităţii de crosstalk a fost măsurată în funcţie de variaţia unghiului de la care este privit ecranul şi înclinarea capului. Din acest test a rezultat o performanţă mai scăzută a televizoarelor cu ochelari activi.

Problema specifică a televizoarelor 3D cu ochelari activi este cea a frecvenţei imaginilor. Datorită modului în care ochelarii funcţionează, privitorii percep numai jumătate din numărul total al cadrelor pe secundă, lucru ce poate fi deranjant pentru unii. Producătorii promit lansarea în viitor a unor televizoare cu un număr mult mai mare de cadre pe secundă, care poate rezolva problema.

Totuşi, ochelarii activi, spre deosebire de cei pasivi, prezintă imagini la rezoluţie completă, deoarece nu nu sunt suprapuse. Acest lucru înseamnă ca se poate viziona un film Full HD în trei dimensiuni.

În final, dezavantajul major al tehnologiei active este cel al preţului. Deoarece aceşti ochelari sunt dispozitive în sine,şi au preţ pe măsură; undeva peste 100 de dolari pe pereche.

Ochelarii pasivi

Se pot folosi cu televizoare LG şi Vizio, şi doar cu unele proiectoare care au capacităţi de polarizare a luminii. Pentru PC-uri este recomandată folosirea împreună cu un ecran CRT, deoarece ecranele LCD au deja o polarizare inerentă a pixelilor.

Din punct de vedere al ghosting-ului, ochelarii pasivi au mult mai putine probleme decât cei activi. Acest lucru rămâne valabil şi când variem unghiul de privire sau înclinarea capului. Touşi, unele imagini pot prezenta probleme la înclinarea stânga-drepta a capului, deoarece unele imagini sunt polarizate liniar şi este aşteptat ca şi imaginile să fie primite în acelaşi fel. Această problemă a fost rezolvată cu ajutorul polarizării circulare.

Deoarece televizoarele care folosesc ochelari pasivi prezintă fără întreruperi imaginile, nu există problema frecvenţei celor activi. În schimb, ochelarii pasivi primesc o imagine cu rezoluţie înjumătăţită. 1080p se transformă în 540p, deoarece rezoluţia totală trebuie împărţită între cele două imagini prezentate simultan pe ecran.

Cat despre preţ, ochelarii pasivi, datorită simplităţii lor, sunt foarte ieftini şi pot fi găsiţi în orice formă, culoare sau mărime.

În concluzie

Aveţi în faţă alegerea dintre rezoluţie şi calitatea imaginii 3D. Părerile sunt împărţite, şi nimeni nu poate afirma cu certitudine care dintre cele două modalităţi de vizualizare în trei dimensiuni este mai bună. Tehnologia este în continuă avansare, şi înca nu se poate şti dacă tehnologia activă sau cea pasivă va ieşi învingătoare.