Telefoane cu touchscreen: avantaje, dezavantaje şi caracteristici

Dacă în urmă cu câţiva ani, erau în vogă telefoanele mobile cu ecran color şi cameră foto integrată, începând cu anul 2007 atenţia consumatorilor s-a îndreptat spre un alt tip de terminale GSM. Este vorba de telefoanele cu ecran tactil – touchscreen.

De fapt toată isteria asta cred că a pornit odată ce Steve Jobs a anunţat primul telefon mobil produs de Apple. Până la iPhone telefoanele cu touchscreen erau destinate exclusiv segmentului business datorită preţurilor prohibite. În plus acestea se foloseau mai mult cu ajutorul stylus-ului decât cu degetul deoarece sistemele de operare şi programele nu erau optimizate pentru aşa ceva. Cei de la Apple au schimbat însă această perspectivă cu sistemul de operare iPhone OS şi tehnologia multi-touch.

Dar mai bine să vedem pe scurt ce se ascunde în spatele tehnologiei touchscreen implementată într-un număr din ce în ce mai mare de telefoane mobile.

Având în vedere că prima interfaţă tactilă a apărut prin anul 1971 se poate spune că tehnologia din spatele diferitelor dispozitive nu este chiar recentă. Există mai multe tipuri de ecrane tactile printre care merită amintite cele rezistive şi capacitive.

Un panou rezistiv este compus din mai multe straturi, dintre care două sunt foarte subţiri, metalice şi conductoare electric separate printr-un decalaj îngust. Atunci când degetul apasă pe un punct de pe suprafaţa panoului exterior cele două straturi metalice sunt conectate în acel punct. Acestea determină o modificare a curentului electric, fiind înregistrat un eveniment tactil ce urmează a fi trimis spre prelucrare. Panourile rezistive suporta interfeţe de tip multi-touch.

Panourile capacitive constau dintr-un izolator de sticlă acoperit cu un conductor cum ar fi ITO. (oxid de staniu-indiu) Cum corpul uman este un conductor electric, atunci când se atinge cu degetul suprafaţa ecranului se produce o distorsiune a câmpurilor electrostatice măsurată ca o schimbare a capacităţii. Există tehnologii care pot determina locul unde s-a produs distorsiunea respectivă şi astfel locaţia poate fi transmisă procesorului care rulează aplicaţia software. PCT (Projected Capacitive Touch) este o tehnologie capacitivă care permite o operare mult mai precisă şi flexibilă. Aceasta este utilizata într-o gamă largă de aplicaţii dar mai ales în terminale de tip smartphone, cum ar fi: iPhone, iPod Touch, HTC Hero şi G1, Palm Pre şi Pixi, LG KM900 Arena, Microsoft Zune HD, Sony Walkman seria X, Sony Ericsson Aino, etc.

Ecranele tactile au devenit atât de dorite de cumpărători încât nu a mirat pe nimeni atunci când Nokia şi Blackberry au anunţat propriile terminale GSM cu ecran tactil. Nokia a lansat modelul 5800 Xpress Music care s-a bucurat de succes determinându-i pe aceştia să mai lanseze câteva telefoane asemănătoare cum ar fi: 5530 Xpress Music, 5230, X6 sau N97.

Blackberry a anunţat în septembrie 2008 modelele Storm 9500/9530 dotate cu ecran tactil de tip capacitiv. Chiar dacă din specificaţiile lor lipseau anumite caracteristici întâlnite frecvent la concurenţi (Ex: Wi-Fi) terminalele celor de la Blackberry au fost bine primite. În luna octombrie 2009 Blackberry a anunţat încă două smartphone-uri din gama Storm: 9520 şi 9550. Nici ceilalţi producători nu s-au lăsat mai prejos lansând o mulţime de telefoane dotate cu ecran tactil. Printre cele mai cunoscute modele cred ca se numără:

• LG KP500 Cookie, KC910 Renoir, KM900 Arena, GC900 Viewty;
• HTC Diamond, Touch 3G, Touch HD, Dream, Hero;
• Samsung I900 Omnia, S5230 Star, M8800 Pixon, S8000 Jet, etc.

Este evident că viitorul aparţine telefoanelor mobile “inteligente” dotate cu ecran tactil. Producătorii încearcă să acopere toate segmentele de cumpărători aşa încât toţi au posibilitatea să schimbe vechile telefoane cu altele noi, mult mai bune.