Folosim cookie-uri fără de care site-ul nu poate funcționa corespunzător. Nu colectăm date personale pentru profilarea utilizatorilor.  Sunt de acord  Află mai multe  Detalii despre cookie-uri

GiZ.ro – Doza de Gadgeturi
GiZ.ro – Doza de Gadgeturi

Cele mai bune filme româneşti din toate timpurile

Cele mai bune filme româneşti din toate timpurile

Nu este deloc uşor să faci un clasament cu cele mai bune filme româneşti, mai ales că gusturile fanilor diferă şi, prin urmare, vor exista filme bine care nu apar în top şi filme mai puţin bune care şi-au găsit locul aici.

Totuşi, industria cinematografică din ţara noastră a furnizat pe parcursul deceniilor trecute numeroase producţii autohtone de calitate.

În general, predomină filmele româneşti dramatice, influenţate în bună măsură de perioada comunistă de până în 1989, dar şi filme româneşti de comedie, cunoscut fiind umorul care caracterizează poporul nostru.

Multe dintre filmele româneşti de calitate realizate în ultimii ani au ajuns să fie cunoscute pe plan internaţional, în special după câştigarea unor premii la diverse festivaluri europene. Acest lucru demonstrează, dacă mai era nevoie, ca şi industria cinematografică din România are abilitatea de a realiza filme de calitate.

Într-un clasament cu o puternică nota de subiectivism, iată cele mai bine filme româneşti, indiferent de anul producţiei.

10. California Dreamin’ – Nesfârşit (2007)

Filmul lui Cristian Nemescu din 2007, California Dreamin’, a fost premiat la festivalul de film de la Cannes în 2007 cu premiul Un Certain Regard, premiul Iris pentru cel mai bun film, premiul Canvas şi premiul publicului în cadrul festivalului de film european de la Bruxelles din 2007. Filmul este supradenimit „Nesfârşit” deoarece regizorul Cristian Nemescu a murit înainte de a putea termina procesul de montaj al filmului.

Povestea filmului este inspirată dintr-un fapt real; un transport militar ce mergea spre Kosovo, din timpul bombardamentului Yugoslaviei din 1999, a fost oprit timp de patru zile undeva prin Câmpia Bărăganului. În film, trenul este oprit la staţia localităţii Căpâlniţa de către şeful gării, Doiaru, care mută trenul pe o linie secundară până când pot prezenta soldaţii americani şi români de pe tren actele necesare. Problema care intervine este faptul că soldaţii au primit numai acordul verbal al primului ministru, fără un act.

Cât timp trenul este oprit, se desfăsoară în plan secund mai multe fire narative. În primul rând, primarul satului încearcă să ofere o şedere cât mai plăcută soldaţilor americani, invitându-i la sărbătorirea a 100 de ani de la întemeierea localităţii. În acest timp, o fată din sat se îndrăgosteşte de unul dintre soldaţi, dar întâlneşte impedimentul limbii. De asemenea, pe tot parcursul filmului sunt prezentate amintiri din copilăria lui Doiaru, când aştepta, în timpul celui de-al doilea râzboi mondial, venirea americanilor.

Filmul se sfârşeşte atunci când primarul oraşului, împreună cu sătenii, se revoltă împotriva şefului gării. În timpul atacului, Doiaru moare, şi trenul pleacă, în sfărşit.

9. Poliţist, adjectiv (2009)

Prezentat în 2009, filmul poliţist, creat de Corneliu Porumboiu, prezintă povestea lui Cristi,un poliţist dintr-un oraş de provincie, care urmăreşte un licean bănuit de trafic de droguri. Filmul prezintă problema morală a poliţistului, care, pe parcursul filmului, începe să se indoiască de corectitudinea legii.

Filmul a fost apreciat în special în Europa, câştigând Premiul FIPRESCI și Premiul Juriului, pentru secțiunea Un Certain Regard din cadrul festivalului de la Cannes.

8. Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! (2009)

Comedia creată de Cristian Mungiu a avut premiera oficială în 2009 şi prezintă patru scurtmetraje create de patru regizori diferiţi care arată legende urbane din perioada comunismului românesc. Cele patru scurtmetraje se numesc: Legenda activistului în inspecție, Legenda fotografului oficial, Legenda politrucului zelos și Legenda milițianului lacom.

În prima legendă, se prezintă povestea unui inspector ce trece, împreună cu o coloană oficială, printr-un sat. Ajuns în sat, acesta pare sever la început, dar apoi se împrieteneşte cu localnicii şi, după o noapte de petrecere, le cere tuturor sătenilor să se dea în caruselul pe care ceruse la începutul vizitei să fie demontat. Din cauza neatenţiei operatorului, sătenii rămân blocaţi în carusel până la venirea unui cioban, a doua zi dimineaţa.

Legenda fotografului oficial prezintă o greşeală a redacţiei ziarului Scînteia, prin care modifică în mod incomplet o fotografie a dictatorului Ceauşescu. Din fericire pentru cotidian, ziarul nu ajunge pe tarabe.

A treia legendă are ca subiect misiunea unui activist de partid de a elimina analfabetismul din zona rurală. Problema lipsei de educaţie a sătenilor este rezolvată atunci când un cioban interpretează sprijinirea activistului de partid pe un stâlp de înaltă tensiune ca un caz de electrocutare. Pericolul de electrocutare fiindu-i prezentat de fiul său, care citise de pe placa de avertizare de pe stâlp în altă zi. După acest incident, alfafabetizarea creşte cu 99%.

Subiectul legendei finale este legat de raţionarea forţată din timpul comunismului; un miliţian primeşte de la cumnatul său un porc viu, pentru a fi sacrificat de Crăciun. Proviziile de carne fiind aproape inexistente în acea perioadă, miliţianului îi este frică să sacrifice porcul în văzul lumii, crezând că vecinii îi vor cere carne. Din acest motiv, alege să ucidă porcul prin gazare. Deşi gazarea funcţionează, porcul explodează atunci când protagonistul încearcă să pârlească porcul cu lapa de petrol. Totuşi, filmul relatează la sfârşit că familia miliţianului reuşeşte să recupereze carnea împrăştiată.

Filmul, proiectat la Cannes, prezintă teme „clasice” pentru perioada comunistă: urmarea orbească a liderilor comunişti în prima legendă, obsesia pentru imagine în a doua legendă, discrepanţa între dorintă şi efect în a treia poveste şi, în final, lipsa de raţii în legenda finală.

7. Pădurea Spânzuraţilor (1964)

Filmul lui Liviu Ciulei inspirat din romanul cu acelaşi nume, scris de legendarul scriitor român Liviu Rebreanu, se regăseşte pe această listă deoarece reprezintă o piatră de hotar pentru filmul românesc. Făcut în anul 1964, filmul a dovedit românilor că cinematografia autohtonă poate concura cu cea vestică şi, totodată, a demonstrat abilitatea artiştilor noştri şi străinilor, căştigând, în 1965, premiul de la Cannes pentru cel mai bun regizor.

https://www.youtube.com/watch?v=ZZcM9PBBpcg

6. A fost sau n-a fost? (2006)

Comedia satirică a lui Corneliu Porumboiu pare a fi doar un alt film românesc încadrat în subiectul cinematografic clasic al ţării noastre – comunismul şi nenumăratele sale faţade – dar se detaşează în mod inedit prin abordarea sa. “A fost sau n-a fost?” prezintă încercarea unui jurnalist Vasluian de a desluşi adevărul despre revoluţia din oraşul său. Mai exact, dacă a existat sau nu o mişcare revoluţionară în Vaslui, simultană cu cea din Bucureşti şi Timişoara.

Stilul abordat este unul satiric, dar totodată blănd. Comedia este inteligentă; personajele sunt complet serioase în discursul lor, dar tema este una implicit comică. Din aceste motive, dar şi din altele, filmul lui Porumboiu a fost decernat cu premiul Camera d’Or pentru cel mai bun film de debut în cadrul festivalului de la Cannes.

5. Eu când vreau să fluier, fluier (2010)

“Eu când vreau să fluier, fluier” este capodopera dramatică a regizorului Florin Şerban. Având premiera în februarie 2010, filmul a câştigat premiul “Ursul de argint” (Marele premiu al Juriului) şi a fost nominalizat pentru “Ursul de aur” în cadrul festivalului de film de la Berlin.

Povestea îl are în prim plan pe Silviu, un tânăr proaspăt eliberat din penitenciar, care află de planul mamei sale de a-I lua fratele său mai mic în Italia, împreună cu ea. În acest timp, tânărul se îndrăgosteşte de Ana, o studentă de psihologie, şi încearcă în mod neaşteptat să o răpească.

4. Aurora (2010)

Cel mai recent film al regizorului Cristi Puiu, în care acesta joacă şi rolul personajului principal, Aurora este prezentat ca fiind un film poliţist, privit dintr-o altă perspectivă. Aurora a fost proiectat pentru prima oară la festivalul de la Cannes din 2010, în cadrul sectiunii Un Certain Regard.

Este al doilea film de Cristi Puiu de pe această listă, şi face parte dintr-o serie plănuită de regizor, numită “ Şase poveşti de la periferia Bucureştiului”.

3. Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006)

“Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” este primul film de lungmetraj al regizorului Cătălin Mitulescu şi reprezintă încă o abordare a temei ce se repetă atât de des în cinematografia românescă. Povestea filmului se învârte în jurul a doi fraţi, Eva şi Lilu, locuitori a unei localităţi din apropierea Bucureştiului. Titlul se referă la aşezarea în timp a naraţiunii; în pragul revoluţiei de la ’89.

Filmul urmăreşte schimbările celor doi fraţi prinşi în strânsoarea regimului totalitar, şi abordările diferite pe care le adoptă Eva şi Lilu pentru a scăpa. Eva plănuieşte împreună cu Andrei, un coleg de liceu, să fugă din ţară, trecând dunărea, pe când Lilu încearcă să se înscrie în corul programat să îi cânte dictatorului, sperând ca aşa să reuşească să-l asasineze.

Cu rolul Evei, Dorotheea Petre câştigă în 2006 premiul juriului pentru cea mai bună actriţă la Cannes.

2. Moartea domnului Lăzărescu (2005)

Moartea domnului Lăzărescu este cel mai apreciat film al regizorului Cristi Puiu. Prezentat în 2005, comedia neagră românească prezintă povestea unui bătrân alcoolic, domnul Lăzărescu, care este luat de către o ambulanţa, după ce tuşeşte sânge. Pe parcursul filmului, pacientului îi este refuzată spitalizarea şi este nevoit să se plimbe cu ambulanţa de la un spital la altul, pentru a primi tratament.

În final, Lăzărescu este primit într-un spital şi este operat pentru a îi se scoate un cheag de sânge din creier, ca apoi să moară din cauza unui neoplasm inoperabil din ficatul său.

Filmul i-a adus regizorului premiul Un Certain Regard în cadrul festivalului de la Cannes din 2005, dar şi multe alte premii în Chicago, Copenhaga, Reykjavik, Motovon şi Los Angeles.

1. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2005)

Al doilea film de Cristian Mungiu de pe această listă, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” este, de această dată, o creaţie dramatică a regizorului. Iniţial, acest film a fost gândit de către Mungiu ca fiind parte din seria “Amintiri din epoca de aur”, dar a decis că această poveste tulburătoare şi adevărată merită un film întreg. Filmul a debutat în 2007, pe scena festivalului internaţional de film din Transilvania.

Filmul este plasat în ultimii ani ai regimului comunist a lui Ceauşescu, dar această plasara temorală nu serveşte decât ca un fundal şi ca generatoare a conflictului iniţial; una dintre personajele principale, Găbiţa, este însărcinată şi îşi doreşte un avort, în condiţiile în care avortul era ilegal, în acea vreme. Dincolo de această premisă relativ simplă, stigmatele unui film despre comunism nu se găsesc.

Filmul a fost recunoscut pe plan internaţional ca fiind o adevărată realizare cinematografică, primind  premiile Palme d’Or şi FIPRESCI în cadrul festivalului de film de la Cannes. Dincolo de acestea, filmul se bucură şi de recunoştinţă largă în rândul criticilor, fiind în topul 10 a mai multor publicaţii, şi chiar pe primul loc în New York Times.

Concluzii

Aşa cum poate ţi-ai dat seama şi din această selecţie, există numeroase filme româneşti bune care merita urmărite, indiferent de anul în care au fost produse.

Unele dintre ele sunt filme de dramă, altele sunt comedii, iar câteva sunt filme româneşti de satiră la adresa regimului politic de dinaintea Revoluţiei, însă toate au farmecul lor aparte.

Dacă totuşi nu te-am convins că merită să vezi producţii cinematografice româneşti, îţi propunem şi o listă cu cele mai bune filme ale anului.

18 comentarii

  1. pop

    13 December 2011 la 14:06

    regret, dar eu nu pot aprecia aceste filme in acest mod. singurele care au fost reusite sunt filantropica, california dreamin’ (usor exagerate in anumite situatii) si genialul a fost sau nu a fost. moartea domnului lazarescu e prea lung pentru ideea ilustrata, iar 4 luni e o mare prostie, nu pricep de ce a fost atat de apreciat. scriu asta pentru ca pana la urma in momentul cand te culci cu cineva te gandesti si la consecinte.

    • teodora

      13 November 2016 la 12:23

      De acord cu dvs

  2. eu2012

    3 February 2012 la 05:42

    Omul acela din filmul de pe locul 10 are dreptate: “Fuck Bill Clinton, fuck NATO and fuck your Top 10″… O rusine de top unde se promoveaza filmele facute pe W.C. Filantropica e unul dintre singurele FILME romanesti si nu a prins top 10, in timp ce lista voastra de filme este invadata de mizerii ordinare…Rusine !

    • Daniel Popescu

      4 February 2012 la 14:30

      Nu e nevoie sa fii atat de radical in opinii. Evident, topul este subiectiv, nu trebuie sa-ti placa si tie ce ii place autorului.

      Mai important ar fi sa respecti opinia altor persoane chiar si atunci cand nu esti de acord cu ele.

  3. Vlad

    14 September 2013 la 11:54

    Baieti, ramaneti la gadget-uri, pe bune…

  4. altu'

    15 September 2013 la 09:49

    Articolele astea tot din “doza de gadgeturi” fac parte? :) V-ați stricat rău și voi. Mai noi scrieți despre orice chestie va poate aduce vizite… E nasol când rămâi fără idei.

  5. Sorin

    16 September 2013 la 19:52

    Nesuferiti comentatori, circotasi pina in pinzele albe; cum incearca si omul sa faca un articol, sar toti sa-l critice si sa-l ia in suturi. Cel mai usor e sa arunci in altii cu noroi. Daca articolul ar fi fost “Cele mai bune filme americane din toate timpurile” atunci ar fi fost bine. Sau sa inteleg ca in tara noastra, asa cum e, nenorocita si f…tuta din toate partile, chiar sa nu mai fie nice un film ce sa merite atentia ?

  6. Nicu

    1 May 2015 la 16:04

    Lipsa de inspiratie “regizorilor” de dupa ’89 nu poate fi comparata decat cu a regizorilor de dupa 1944.Singurele subiecte sunt comunismul si mizeria umana din societatea romaneasca.Dar cand “crema” regizorilor sunt Cristi Mungiu(baiatu lu’mama lui) si Porumboiu (baiatu lu’tata lui) mai vreti si calitate??

    • Miha

      21 August 2016 la 14:07

      Nu mama si tata le-au dat premii…. daca unii nu inteleg ce transmit este treaba lor!

    • scorpion verde

      22 April 2018 la 16:27

      Alina Mungiu e de fapt doar sora-sa, nu mama!

  7. Mihai

    13 June 2015 la 15:50

    Si Reconstituirea Domnilor ? Stiti vorba: – Cine uita nu merita…(?)

  8. oti

    26 July 2015 la 17:53

    “Vezi ca esti prost?”(Cocosila din “Morometii”). Pai despre ce sa se vorbeasca cand in societatea noastra nu poate unu saªsi lanseze o idee fara a fi aruncat la pamant,daramite sa se nege in fata coruptiei? In 89 a existat o incercare de a schimba acest lucru,la care au participat in marea majoritate cele mai luminate minti,ceilalti stau si lasa comentarii in ignoranta lor si se intreaba ca de ce nu sunt filme politiste ci drame satirice?? “Ca sa intrebe prostii” (Morometii)!

  9. Leonard

    25 August 2015 la 13:05

    „Osânda”, „Actorul și sălbaticii”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Singurătatea florilor”, „Un bulgăre de humă”, „Moromeții”, „Mihai Viteazul”, „Operatiunea Monstrul”, „Secretul lui Bachus”, „Prin cenușa imperiului”…

  10. ploiesteanu

    15 January 2017 la 15:48

    1. Ștefan Luchian
    2. Actorul și sălbaticii
    3. Explozia
    4. Concurs
    5. Columna
    Nici nu cred c-ați auzit de ele.

  11. tataia

    2 May 2017 la 00:28

    Ehe…drame: Faleze de nisip
    Terminus paradis
    comedii: Nea marin miliardar
    Asta seara dansam in familie
    Amintiri din epoca de aur
    Doua lozuri

  12. Nae P

    1 January 2018 la 01:35

    Ce sa zic, Balanta lui Pintilie este pe primul loc in opinia mea. Eu consider Sieranevada poate cea mai buna comedie romaneasca de dupa '90 la fel si Filantropica, sunt amandoua pe podium (nici unul dintre ele mentionate in articol)…
    Alte fime cu adevarat bune insa iar nementionate: Morometii, Operatiunea Monstrul, Acorul si Salbaticii, Reconstituirea, Proba De Microfon si multe altele pe care astia mai tinereii nu prea au auzit de ele.
    Autorul articolului este putin confuz.. probabil se referea la filmele de dupa '90…
    Oricum sarcina dificila cand este vorba de "cel mai bun…"

  13. Mihai Afloarei

    31 January 2018 la 21:21

    bun top

  14. Padre

    9 February 2018 la 22:55

    Va recomand cu mare placere urmatoarele filme: Afacerea Protar(nominalizat la Globul de aur),Corigenta domnului profesor, Alo,ati gresit numarul(primul film al Stelei Popescu), K.O., Nu vreau sa ma insor.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Atenţie: Toate comentariile sunt aprobate manual, de aceea ele vor apărea cu o mică întârziere pe site, atât timp cât respectă regulile bunului simţ.
X
Conținutul de pe GiZ este disponibil gratuit datorită reclamelor pe care ți le afișăm. Te rugăm să dezactivezi Ad Blocker-ul atunci când intri pe site-ul nostru. Îți mulțumim.