SIM, microSIM sau nanoSIM – cum s-a miniaturizat cartela SIM

De ceva timp, când îţi cumperi un telefon nou, trebuie să verifici în specificaţiile tehnice şi ce fel de cartelă trebuie să foloseşti: SIM, microSIM sau nanoSIM? Fiecare nouă generaţie de cartelă SIM a devenit mai mică, pentru a se integra mai bine şi mai uşor în telefoanele noastre tot mai performante.

În mare parte, schimbarea dimensiunilor pentru cartele SIM are loc pentru că telefoanele mobile s-au schimbat radical din aproape toate punctele de vedere într-un interval de numai câţiva ani. De la celebra “cărămidă” Bosch 509 care a făcut furori în România la sfârşitul anilor ‘90 şi începutul anilor 2000 am ajuns la telefoane precum Samsung Galaxy S5 caracterizat de ecranul mare şi greutatea scăzută.

Toate au însă ceva în comun, indiferent că au fost lansate în 1999 sau 2012: banala cartela SIM care ne ajută să folosim serviciile unui operator de telefonie mobilă.

În ultimii ani, inclusiv această bucăţică de plastic a devenit ţinta modificărilor şi a născut discuţii aprinse între producătorii de telefoane mobile, mai întâi prin apariţia formatului microSIM, iar ulterior prin lansarea oficială a formatului nanoSIM.

Care sunt diferenţele dintre SIM, microSIM şi nanoSIM? De ce a fost nevoie de modificarea dimensiunilor fizice? Care sunt avantajele pentru utilizatori? Iată trei dintre întrebările la care îţi vom răspunde în acest articol.

Ce este SIM-ul?

SIM-ul este un circuit integrat a cărui abreviere provine de la Subscriber Identity Module şi care conţine un număr unic de identificare, informaţii temporare referitoare la reţeaua operatorului de telefonie, o serie de servicii pentru utilizator (de exemplu, stocarea unor contacte) şi două parole: celebrele PIN şi PUK. Caracteristicile tehnice şi fizice ale unui SIM sunt stabilite de ETSI (European Telecommunications Standards Institute – Institutul European pentru Standarde în Telecomunicaţii).

Puţini sunt cei care cunosc faptul că primele SIM aveau dimensiunile fizice ale unui banal card bancar ataşat unui cont bancar, mai precis 85.60 x 53.98 x 0.76 mm, fiind utilizate inclusiv în ţara noastră în cazul cartelelor de telefonie publică furnizate de Romtelecom.

Din cauza dimensiunilor prea mari, acest standard a fost însă îmbunătăţit rapid, iar dimensiunile au scăzut brusc la numai 25 x 15 x 0.76 mm. Noul tip de card SIM a primit numele oficial de miniSIM şi, până la apariţia lui iPhone 4 în 2010, a fost singurul tip de SIM utilizat de industria telefoanelor mobile, fiind cunoscut simplu drept SIM.

Cartele SIM s-au transformat in microSIM-uri si nanoSIM-uri

microSIM şi revoluţia Apple

Industria telefoanelor mobile este caracterizată de o miniaturizare continuă a componentelor interne, elemente care au favorizat apariţia unor smartphone-uri cu un design compact şi, mai ales, subţire. Inevitabil, avansul tehnologic s-a răsfrânt în cele din urmă şi asupra cartelei SIM, care devenea din ce în ce mai mare raportată la celelalte componente.

Deloc surprinzător, Apple a fost compania care a “luat taurul de coarne” şi a decis să facă cu adevărat ceva în această privinţă, iar rezultatul a fost ceea ce cunoaştem astăzi drept microSIM. Din punct de vedere vizual, circuitul integrat are aproximativ aceleaşi dimensiuni ca în cazul unui SIM obişnuit, însă întreg ansamblul a fost micşorat şi măsoară doar 15 x 12 x 0.76 mm, singurul punct comun rămânând astfel grosimea.

După ce a fost aprobat de ETSI, noul microSIM şi-a făcut apariţia pe iPhone 4 şi, ulterior, pe iPhone 4S, dar a fost adoptat şi de alţi producători de smartphone-uri, astfel că în prezent este întâlnit şi pe modele precum Samsung Galaxy S5, HTC One M7, Sony Xperia Z2 sau Nokia Lumia 1020.

Cartela SIM a fost inlocuita in ultimii ani de microSIM

nanoSIM: pentru smartphone-uri de top

microSIM nu a fost însă suficient pentru noile smartphone-uri, iar producătorii au analizat o nouă reducere a dimensiunilor. La numai doi ani după apariţia microSIM-ului, industria telecom a marcat apariţia următoarei versiuni, botezată nanoSIM.

De data aceasta, Apple nu a mai fost singură în demersul de miniaturizare. RIM (producătorul telefoanelor Blackberry), Nokia şi Motorola (în spatele căreia se află Google) au venit cu propriile soluţiile şi au făcut presiuni asupra ETSI ca propunerile lor sunt mai bune decât cea venită din partea Apple.

Toţi cei patru producători au propus un nanoSIM aparent identic din punct de vedere vizual, care are dimensiunile 12.3 x 8.8 x 0.67 mm, este mai subţire şi mai mic cu 40% mai mic decât un microSIM. Diferenţa este că RIM şi Motorola au propus un design prin care nanoSIM-ul să fie înserat în telefon printr-o metodă numită “push-push”, prin apăsarea de două ori a cartelei pe slotul corespunzător din telefon.

De aici au apărut însă şi problemele: noul nanoSIM este atât de mic, încât poate fi deteriorat cu uşurinţă, inclusiv în momentul în care îl introduci în telefon. Pe acest aspect s-au bazat şi cei de la RIM, Motorola şi Nokia, care au susţinut că designul lor provoacă mai puţine daune pentru nanoSIM decât cel tradiţional adoptat de Apple.

În cele din urmă, Apple a avut câştig de cauză, iar iPhone 5 a fost primul smartphone dotat cu cartele nanoSIM. Deloc surprinzător, rivalii au adoptat la rândul lor acest standard, însă pentru moment nanoSIM-urile se regăsesc preponderent în smartphone-urile de top şi cel mult în cele cu raport calitate-preţ cât mai bun. În această categorie putem include, de exemplu, telefoane precum iPhone 5S, HTC One M8, HTC Desire 816, HTC One mini 2, Nokia 930 sau Nokia 1520.

nanoSIM (dreapta) este noul standard pentru cartele SIM dupa SIM (stanga) si microSIM (centru)

Am SIM. Cum trec la microSIM sau nanoSIM?

Imediat după apariţia primelor smartphone-uri cu microSIM au apărut şi nelămuririle utilizatorilor. Ce se întâmplă dacă am un telefon cu cartelă SIM şi-mi cumpăr unul care necesită cartelă microSIM sau nanoSIM?

Răspunsul este însă destul de simplu: te duci la operatorul tău de telefonie şi soliciţi schimbarea SIM-ului cu un microSIM sau nanoSIM. În mod normal, această operaţiune ar trebui să fie gratuită şi identică din punct de vedere procedural cu o schimbare obişnuită a SIM-ului în caz de deteriorare sau pierdere.

Totuşi, pot exista numeroase clauze prin care operatorii să perceapă taxe (de exemplu, dacă eşti client de mai puţin de un an etc). Orange şi Cosmote nu specifică astfel de informaţii pe site-urile proprii, însă la Vodafone lucrurile sunt destul de clare: schimbarea SIM-ului cu un microSIM este gratuită pentru abonaţi şi tarifată cu 2 EUR credit în cazul utilizatorilor cartelei prepay.

Dacă îţi cumperi smartphone-ul la pachet cu un abonament sau o cartelă prepay nu ai de ce să-ţi faci griji: vei primi automat o cartelă de tip microSIM.

Sa treci de la SIM la microSIM sau nanoSIM este mai usor decat crezi

Concluzii

Miniaturizarea componentelor care alcătuiesc un smartphone a atins în cele din urmă şi cartelele SIM. Într-un interval de numai doi ani am făcut pasul de la SIM la microSIM şi nanoSIM, totul pentru ca producătorii să aibă mai mult spaţiu pentru componente de ultima generaţie.

Aparent, lucrurile ar trebui să se oprească aici, pentru ca nanoSIM a atins deja dimensiuni reduse, iar cartela poate fi greu de gestionat de către anumite persoane. Nu este însă exclus ca în viitor să apară cartele SIM şi mai mici, mai ales că pe piaţa există deja cartele embedded-SIM cu dimensiuni de 6 x 5 x 1 mm, adică cu o lungime de două ori mai mică decât a unui nanoSIM. Acestea nu sunt însă adaptate încă pentru telefoane, întrucât sunt destinate dispozitivelor care nu necesită niciodată înlocuirea SIM-ului.